Iubirica??

Azi noapte iar am dormit…de la 12 la 2!

M-au trezit gandurile…si ma gandeam, oare buzelor tale nu le e dor de buzele mele? Ca buzelor mele le e dor…

Oare sanilor aia minunati ai  tai nu le e dor de buzele mele? Ca lor le e dor…

Si sfarcurilor alea obraznice si gustoase nu le e dor de buzele mele? Ca lor le e dor…

Dar labiile?? Labiilor alea catifelate nu le e dor? Nici clitorisului? Buzelor mele si limbii mele le e dor rau!

Nectarul tau… nectarul tau nu e dornic sa ma hraneasca? Mi-e pofta rau de el, mi-e foame rau de tine!

Iar barbatia mea e dornica de buzele tale…si ii e dor sa o primesti acolo in tine, unde e stramt, cald si bine!

Si te iubesc…si te doresc…

Scrisoare pentru ea…( a II-a)

Buna dimineata iubirica!

Bineinteles ca nici in noaptea asta nu am putut dormi, asa ca am rasfoit arhivele mele si am gasit cate ceva.Si am zis sa iti reamintesti si tu…

Pe 21 iunie 2011 mi-ai scris asta:

Inchise fereastra si pleca, o lasase cu sanii umflati si plina de dorinta, ea nu asa isi
imaginase ultima lor zi in care se mai puteau vedea, ramase cu privirea tintita asupra
calculatorului, nu-si putea muta privirea, simtea o durere putrenica in suflet si un gol
imens in stomac.Oare il va mai vedea vreodata, o va uita…….si totusi il lasase sa plece, il
intelegea, trebuia sa fie cu familia lui. Ii oferise pe tot parcursul concediului atatea clipe
de fericire, era uimitor cum o mica fereastra pe monitor putea transmite atata iubire.
Acum ramase iarasi atat de singura, era dimineata, nu mai avea pentru ce sa se
ridice din pat, au fost atatea zile in care muncea ca o nebuna, numai sa treaca timpul cat
mai repede sa-l poata vedea, il adora, era ca un zeu, parca se nascuse special pentru ea,
iar felul in care aparuse el in viata ei…era inexplicabil.
Zilele pareau atat de lungi fara el, isi lua ceasca de cafea si se aseza in fata
monitorului, dar, el nu era acolo. Ii simtea atat de mult lipsa, o facuse sa se simta din nou
femeie, o invatase sa iubeasca, sa zambeasca……..
-Iubitule, unde esti? Eu nu pot fara tine, te rog vino……….
-Te strig! Ma auzi? Imi lipsesti atat de mult….
Eu nu sunt frumoasa fara tine, trebuie sa te intorci, mi-ar fi placut atat e mult sa fiu eu cu
tine acolo, atunci cand erai aici totul era atat de frumos, nimic nu-mi parea imposibil,
puteam sa fac orice, nu-mi pasa de nimic, ma simteam puternica langa tine, imi dadeai
atata putere, aveai grija sa ma umpli de energie in fiecare zi…
Imi lipsesc toate cuvintele pe care mi le scriai in fiecare zi, dar mai ales privirea ta
atunci cand ma alintai, atat de calda…nu-mi vine sa cred ca te-am gasit si ca esti al meu,
ca eu sunt a ta!
Mi-a placut rau! Atunci te simteai alintata, acum nu…atunci eram un zeu, acum…Te-am facut sa te simti iar femeie, te-am invatat sa iubesti si sa zambesti, acum…
Apoi, pe 27 iunie 2011 asta:
Ajuns in cort incepu sa cotrobaie in rucsac dupa schimburi, cauta ceva lejer, voia sa
doarma ptr ca a urma sa se trezeasca in zori, avea sa pescuiasca, venise ptentru a face
ceea ce ii placea atat de mult dar inca nu apucase. Trase usor de tricou, dar privirea ii
ramase impietrita, erau atat de intrebatori si calzi, ochii fiului sau erau atintiti asupra lui
din fotografia ascunsa pe jumatate printre lucruri….Un val de vinovatie ii inundase tot
corpul, genunchii nu il ascultau, se aseza fara nici o putere…..
-Ce-am facut? Doamne, cum am putut sa fiu atat de egoist!
Avea un fiu, il dorise atat de mult, si acum cand insfarsit il avea dupa atatea ani, acum
cand incepuse sa se bucure de el…nu-si permitea sa fie egoist.Ce avea sa faca? Mintea lui
o luase razna, se gandea la sotia lui, la cat de mult o ranise, ea nu merita nimic din toate
astea, ii daruise un fiu si ptr asta o respecta si o iubea atat de mult, se cunosteau de multi
ani, trecuse de-a lungul anilor impreuna peste atatea obstacole… Avea o casnicie
normala, cel putin din punctual lui de vedere asa era, stia ca isi iubeste sotia, ca isi iubeste
atat de mult fiul, isi iubea viata asa cum era chiar daca uneori mai apareau si cateva
umbre in casnicia lor, au stiut intotdeauna cum sa treaca peste ele impreuna, si cu toate
astea….ce cauata aici , de ce facuse dragoste cu acea femeie, de ce o dorea atat de
mult………
Incepuse nervos sa-si stranga bagajul, isi puse toate lucrurile in portbagaj, stranse
cortul, se urca in masina, puse mainile pe volan dar……nu putea sa plece, nu asa, ce avea
sa creada despre el, ca o folosise, nu putea sa o lase asa, merita explicatii, dar ce avea sa-I
spuna…ii era teama ca atunci cand o va vedea nu va putea sa plece.

Demara in viteza si pleca, un nor gros de praf se ridica in urma lui, menit parca sa
acopere tot ceea ce se intamplase in locul acela.Ajuns acasa, dupa un drum lung si
obositor, se baga rapid sub dus, acolo avea sa se gandeasca la tot ceea ce se intamplase cu
cateva ore in urma, oare cum va putea sa se uite in ochii fiului sau, a sotiei sale…
Ramase nemiscat prêt de o jumatate de ora, apa siroia fierbinte peste trupul lui dar nu
simtea nimic se gandea doar la femeia pe care o intalnise in satul acela departat, la cat de
mult probabil o ranise si la ce avea sa gandeasca despre el, avea dreptate sa-l urasca!
Viata lui incepuse sa-si urmeze cursul normal.
Asta nu mi-a placut, pentru ca nu am inselat pe nimeni, nu ma simt cu nimic vinovat si tu stii asta! Si de ranit…chiar nu am avut intentia sa te ranesc!
Apoi, pe 28 iunie 2011, ca o continuare mi-ai scris urmatoarele:
Ajuns in cort incepu sa cotrobaie in rucsac dupa schimburi, cauta ceva lejer, voia sa
doarma ptr ca a urma sa se trezeasca in zori, avea sa pescuiasca, venise ptentru a face
ceea ce ii placea atat de mult dar inca nu apucase. Trase usor de tricou, dar privirea ii
ramase impietrita, erau atat de intrebatori si calzi, ochii fiului sau erau atintiti asupra lui
din fotografia ascunsa pe jumatate printre lucruri….Un val de vinovatie ii inundase tot
corpul, genunchii nu il ascultau, se aseza fara nici o putere…..
-Ce-am facut? Doamne, cum am putut sa fiu atat de egoist!
Avea un fiu, il dorise atat de mult, si acum cand insfarsit il avea dupa atatea ani, acum
cand incepuse sa se bucure de el…nu-si permitea sa fie egoist.Ce avea sa faca? Mintea lui
o luase razna, se gandea la sotia lui, la cat de mult o ranise, ea nu merita nimic din toate
astea, ii daruise un fiu si ptr asta o respecta si o iubea atat de mult, se cunosteau de multi
ani, trecuse de-a lungul anilor impreuna peste atatea obstacole… Avea o casnicie
normala, cel putin din punctul lui de vedere asa era, stia ca isi iubeste sotia, ca isi iubeste
atat de mult fiul, isi iubea viata asa cum era chiar daca uneori mai apareau si cateva
umbre in casnicia lor, au stiut intotdeauna cum sa treaca peste ele impreuna, si cu toate
astea….ce cauata aici , de ce facuse dragoste cu acea femeie, de ce o dorea atat de
mult………
Incepuse nervos sa-si stranga bagajul, isi puse toate lucrurile in portbagaj, stranse
cortul, se urca in masina, puse mainile pe volan dar……nu putea sa plece, nu asa, ce avea
sa creada despre el, ca o folosise, nu putea sa o lase asa, merita explicatii, dar ce avea sa-I
spuna…ii era teama ca atunci cand o va vedea nu va putea sa plece.
Demara in viteza si pleca, un nor gros de praf se ridica in urma lui, menit parca sa
acopere tot ceea ce se intamplase in locul acela.Ajuns acasa, dupa un drum lung si
obositor, se baga rapid sub dus, acolo avea sa se gandeasca la tot ceea ce se intamplase cu
cateva ore in urma, oare cum va putea sa se uite in ochii fiului sau, a sotiei sale…
Ramase nemiscat prêt de o jumatate de ora, apa siroia fierbinte peste trupul lui dar nu
simtea nimic se gandea doar la femeia pe care o intalnise in satul acela departat, la cat de
mult probabil o ranise si la ce avea sa gandeasca despre el, avea dreptate sa-l urasca!
Viata lui incepuse sa-si urmeze cursul, acasa lucrurile decurgeau normal,se bucura
cat putea de clipele petrecute cu fiul lui.Avea noua ani, dar avea o maturitate aparte
si o inteligenta deosebita, il iubea foarte mult,nu-si imagina viata fara el, era bucuria
lui.Isi umplea timpul cat putea nu-si putea permite sa aiba timp pentru el, era la munca in
cea mai mare parte a timpului, acasa era destul de ocupat, iar timpul ramas il petrecea cu
fiul lui, si totusi oricat se straduia sa o scoata din mintea lui nu reusea….
Ii parea rau ca plecase asa,dar altfel cum ar fi putut, daca s-ar fi intors sa –si ia
ramas bun nu ar mai fi putut sa plece, ii era prea greu, o dorea atat de mult, si nu
intelegea cum intr-un timp atat de scurt nutrea asemenea sentimente pentru ea. Totul sa
intamplat atat de repede, incat nu avusese timp sa o cunoasca mai bine, ii atinsese fiecare
particica a corpului, ii simtise fiecare por, nimic nu ramase nesarutat, fusese coplesit de
acele sentimente, se lasase dus de val si nu apucase sa-I ceara un numar de telefon, era un
idiot, acum isi dadea seama ca uitase ce era mai important, cum avea sa ia legatura cu ea?
In celalalt colt de lume, era ea….plecase fericita de la poarta cu gandul sa
pregateasca camera pentru atunci cand avea sa vina el, se duse in gradina, alese cativa
trandafiri rosii si atat de catifelati, ii aseza in glastra si ii puse pe noptiera de langa patul
unde petrecuse cele mai frumoase clipe din viata ei, si unde cearceful inca mai pastra

mirosul lui atat de placut, era sigura ca se va bucura atunci cand avea sa-I vada.Isi facea
de lucru prin casa, era nerabdatoare, orele treceau si el nu aparea, devenise ingrijorata.
-Iubitule, ce faci, unde esti? Il striga in mintea ei, era nedumerita nu stia ce sa
creada, se asezase in leaganul de afara, inca il astepta, se gandea doar la clipele petrecute
cu el, cum o facuse sa se simta femeie dupa mult timp, cum se simtea atat de frumoasa si
importanta, se gandea la buzele lui, inca ii simtea atingerea mainilor atat de calde dar
ferme, pe tot corpul, il dorea, se inserase atunci cand deschise ochii. Se ridica din leagan,
corpul ii amortise, abia isi tara picioarele, cu greu ajunse in casa, se aseza in pat, lua
perna care inca pastrase mirosul lui si o stranse in brate…in mintea ei se derulau tot felul
de intrebari, de ce plecase asa fara nici o explicatie, unde gresise ea, oare se deschise prea
curand in fata lui si il dezamagise…dar cum oare ar fi putut sa nu o faca, o atrase inca
din prima clipa cand aparuse la poarta ei cu bidonul in mana,era o aparitie impunatoare,
iar atunci cand a rostit primul cuvant, parea un copil, atat de dulce, si atat de bun…
Au fost doua zile incredibil de lungi, se ridica din pat doar pentru a merge la baie,
nu era in stare de nimic, statu-se in pat pur si simplu cu privirea atintita in tavan, tanjind
dupa el.Dinspre hol se auzea telefonul, cu greu reusi sa se ridice din pat pentru a
raspunde, era fiul ei…cum a putut sa uite de el nu il sunase de doua zile, si acum el era
ingrijorat si o sunase, era plecat cu tatal lui, si aveau sa se intoarca destul de curand.
-Buna, mami! Ce faci, esti bine?
-Da, puica mea mica sunt bine, doar ca am avut treaba si sunt un pic obosita…
Sunase sa-I spuna cat de mult o iubeste, si cat de mult ii lipsea, vorbise si cu sotul ei, se
straduia cu greu sa aiba un comportament normal, timbrul shimbat al vocii ei il puse pe
seama oboselii si el o crezu-se. Trebuia sa-l uite, poate ca nici nu era real tot ceea ce se
intamplase,, poate ca era un vis, din care nu ar fi dorit sa se trezeasca nicicum, dar inca se
simtea mirosul imprimat in lenjerie atunci cand incepuse sa puna la spalat si brusc o
trezise la realitate, nu era un vis chiar se intamplase, o durere imensa ii strapunse tot
corpul, cu greau reusi sa se adune, trebuia de dragul fiului ei care urma sa ajunga din
clipa in clipa impreuna cu tatal lui, atunci se hotara sa stearga orice urma…
Se spalase, isi prinse parul intr-un coc, isi acoperise cearcanele cu fond de
ten,puse un pic de ruj, isi aduna si ultima picatura de decenta cara ii mai ramase si ii
intampina.
Eu am convingerea ca mereu ti-a fost frica sa nu ma pierzi, ca te simti vinovata fata de el dar totusi in subconstient stii ca nu ai gresit nimic, e firesc tot ce s-a intamplat…
A urmat pe 6 iulie 2011 urmatoarele ganduri:
.
Totul decurgea normal, cel putin asa se straduia sa para, nu avea sa lase pe nimeni
sa patrunda in sufletul ei, I se intamplase un lucru uimitor si voia sa pastreze numai
pentru ea, se hranea in fiecare zi cu acele amintiri, tanjea tot mai mult dupa el, intrase de
nicaieri in viata ei si nu avea sa uite niciodata acele clipe, traia cu speranta ca-l va
revedea…… In majoritatea timpului era singura, sotul ei pleca dimineata in zori si
venea seara cat de tarziu, incepuse sa-I placa sa fie singura, asa avea timp sa se gandeasca
la el, isi intiparise bine in memorie trasaturile lui nu vroia sa-l uite, doar amintirile cu el
ii mai ramase.Casnicia ei ajunse de mult intr-un punct mort, lungile discutii cu sotul ei nu
ajungeau niciodata la niciun rezultat, intervenise de mult rutina, si singura bucurie care se
mai intrezarea, era fiul lor. Avea 20 de ani atunci cand il cunoscuse pe sotul ei, se
indragostise, simtea ca-l iubeste si nu isi imagina cum ar fi viata fara el, au avut o
prietenie de doi ani, majoritatatea timpului il petrecea la ea acasa, pana cand parintii lui
hotarase ca era timpul sa se casatoreasca.Nu avusese parte de o cerere in casatorie
traditionala, cu inel si cu tot restul, dar atunci il iubea si abia astepta sa inceapa o viata
noua impreuna, avea atatea vise si planuri frumoase pentru ei doi.Inceputul casatoriei lor
era asa cum ea sperase, faceau totul impreuna, chiar daca simtea ca intrase intro lume cu
totul si cu totul diferita de ceea ce traise ea pana atunci, era langa el si nimic nu mai
conta.
Printre gratiile ferestrelor se zarea o dimineata frumoasa de primavara, era
fericita, facu-se testul de sarcina,se dovedise a fi pozitiv dar fiind singura nu stia cum sa-
si exprime fericirea, nu avea cu cine sa o imparta, el era plecat si urma sa vina tocmai
seara foarte tarziu, erau parintii lui acolo dar ea vroia sa-I dea intai lui vestea cea mare.
Se asezase coplesita de emotie intr-un fotoliu tare si foarte vechi, era sigura ca avea sa se
bucure, isi imagina cum o va lua in brate si ii va spune cat de fericit il facu-se si cat de
mult o iubea, atipise acolo cu zambetul pe buze in timp ce il astepta….Se ridica repede
atunci cand auzi scartaitul usii, era el, sarise de gatul lui, ii da vestea pe nerasuflate dar…
nu avea exact reactia pe care o astepta ea.Era preocupat de faptul ca ea nu va mai putea
munci, si in special de reactia parintilor lui, din punctul lor de vedere era prea curand., ii
inchise usa in fata si pleca.Ramase impietrita nu stia ce sa creada, omul pe care ea il
cunostea si il iubea nu ar fi reactionat asa, dar era vina ei, il luase pe nepregatite, ii
daduse vestea destul de brusc, era sigura ca atunci cand va asimila informatia se va
bucura.Zilele treceau foarte repede, muncea cat de mult putea, avea sa le demonstreze ca
sarcina ei nu va fii un impediment in viata lor, dar oricat de mult se straduia sa se
protejeze, nu reusise, aproape ca era sa o piarda.Medicul ii recomandase odihna, el inca
nu se bucura de sarcina, se indepartase si mai mult de ea, incepuse sa se simta singura,,
crestea in ea ceva atat de frumos si nu avea cu cine sa imparta aceasta bucurie…..
Iti amintesti ca mi-ai spus ca bebe e rodul dragostei fata de mine? Ca daca nu eram eu nu ramaneai insarcinata? Atat de mult m-a bucurat asta…iar pe bebe il consider copilul meu si acum!
Apoi, de ziua fiului meu i-ai facut tort! Iti amintesti? Atunci am simtit cu adevarat ca esti a mea, ca esti mama fiului meu!
Mi-ai trimis poze cu tortul si in aceeasi zi ai scris urmatoarele:
Avusese o zi lunga, interminabila si acum se bucura de stropii ferbiti ce cadeau de sub dus peste
corpul ei frant de oboseala, in mintea ei se derula prêt de cateva momente casnicia ei, se gandea la
sotul ei care in 11 ani nu o privise niciodata foarte atent, cand avea chef de sex si in ultmii ani cheful ii
scazuse considerabil, scormonea febril cu degetele si in cele din urma o patrundea cu un oarecare efort
pentru ca ea era uscata, nepregatita si nici pe departe dispusa si se varsa imediat …iesi grabita de sub
dus de parca arfi vrut sa scape de acele ganduri, vroia sa le alunge din mintea ei, se infasura repede intr-
un prosop si intra in dormitor, lasa sa-I cada prosopul pe dusumea langa patul ce trona in mijlocul
camerei si se baga sub asternut cu gandul sa adoarma rapid, spera ca toata acea munca sa o epuizeze
indeajuns incat sa patrunda in lumea ei….isi lasa corpul moale sa adulmece sub asternut si inchise ochii,
un val de caldura ii trecu prin vene atunci cand il vazu, era el, barbatul plamadit din dorintele si visele ei
cele mai ascunse …ii simtea trupul fierbinte si plin de dorinta atunci cand o trase langa el,ii cauta gura cu
buzele ei si atunci cand o gasi il saruta cu patima…era barbatul pe care atat il asteptase, se simtea iubita,
dorita si atat de frumoasa langa el, se simtea in siguranta atunci cand ii atinse fata cu degetele lui
mari…coplesita de acele senzatiii se predase total…gura lui incepuse sa-I acopere trupul cu sarutari
fierbinti, nu-si imaginase niciodata ca buzele, dintii si limba unui barbat puteau sa ofere o asemenea
placere…ii placea lumea pe care o crease special ptr acel moment si nu vroia sa se mai trezeasca
niciodata…se straduia cu greu sa-si tina ochii inchisi, stia ca daca ii va deschide se va termina totul si nu
vroia….sfarcurile se intarira sub atingerea umeda si rapida a limbii lui, arcuindu-si spatele ii impinse si mai
mult in gura, fara sa vrea ii rostise numele, cu mainile in parul lui il trase mai aproape, voia sa-l simta
complet, soaptele lui de iubire ii umplura urechile in timp ce o mangaia cu o tandrete uimitoare…in tot
acel delir ii putu simti dimensiunea excitarii lui, el vazu teama din privirea ei si o linisti cu vorbe de
alinare, barbatia lui era calda, neteda si tare atunci cand o patrunse, umpland-o, gemetele lor se unira in
minunata placere oferita de trupurile lor impreunate si o facu sa-si iasa din piele, isi trecea degetele
prin parul lui si el ii saruta sanii cu pasiune, cu fiecare zvacnire patrundea in ea si mai adanc, si mai
adanc, pana cand….fu trezita brusc din lumea ei…
„Barbatul plamadit din dorintele si visele ei „…habar nu ai cat de mult te-am dorit pentru ca m-ai numit asa…si cat de mult mi-a placut scena de dragoste visata de tine!
Te iubesc…te iubesc cu disperare si nu pot intelege de ce ruptura asta!!! Ce am facut sa o merit?

Nu, nu din nou, te rog!

Iubire, nu mai pot, iar nu am dormit! Iar te-am visat!

Eram impreuna pe strada, aici la mine, am fost in piata, nu stiu ce am cumparat si ai zis sa mergem la verisoara ta care nu e acasa si ti-a lasat cheia in cutia postala.Am ajuns in fata blocului, prima data ai gresit scara, apoi am intrat pe cea care trebuie, ai luat cheia de la posta si am urcat pe scari pana la etajul trei. Ai descuiat si am intrat intrun apartament frumos, mare, open space, luminos, cu un perete mare din sticla.Am inceput sa ne sarutam, sa ne dezbracam reciproc, hainele zburau in toate directiile…Goala fiind ai fugit spre pat, te-ai intins pe el si mi-ai facut semn sa ma apropii.Stateai lungita, cu o mana sub cap, cu un picior usor flexat, m-am asezat in genunchi pe pat langa tine, te atingeam usor cu mainile, te priveam, stiai ca imi place sa te admir.Niciodata nu ma pot satura sa privesc corpul tau!

M-am aplecat, te-am sarutat scurt pe buze si am plecat in explorarea acelui trup minunat! Am sarutat scobitura gatului, am coborat la sani, cu mainile ii smotoceam, cu limba ii degustam, cu buzele ii sarutam, cu dintii muscam usor sfarcurile alea minunata, nu ma puteam opri, nu ma puteam satura de ei! Dar aveam o tinta precisa si ardeam de nerabdare sa ajung la ea, adica la feminitatea ta de care imi era atat de pofta.Asa ca am coborat usor, m-am strecurat intre picioarele tale, le-am ridicat pe umerii mei…Stii ca imi place sa te sarut pe interiorul coapselor, sa cobor cu mii de saruturi pana la labiile tale, sa le sarut usor, sa le despic cu limba, sa le gust si sa le musc…Iar cand te umezesti bine sa sorb nectarul tau, sa te patrund cu limba, sa alint clitorisul ala mic si frumos…Ei bine, asta am facut si acum, te-am gustat pana mi-ai oferit primul tau orgasm sa ma hranesc cu el.Dupa ce te-ai linistit putin, m-am ridicat, am potrivit barbatia mea intre labiile tale si te-am patruns. Intai incet, apoi din ce in ce mai repede, mai tare si mai adanc, ador sa ma primesti in tine, sa simt fierbinteala ta, peretii vaginului cum incearca sa ma tina captiv inauntru…Nu am rezistat prea mult, dorimta mea era mult prea mare, asa ca am terminat adanc in tine si m-am prabusit langa tine pe pat.Torceai ca o pisicuta langa mine, te jucai cu mana in carliontii mei de pe piept…te-am tras usor aratandu-ti ca vreau sa vii deasupra mea, m-ai incalecat te-am tras de fese usor pana cand ai ajuns la gura mea si am inceput sa ma hranesc iar cu tine.

M-a trezit un gand! Ultima data, atunci cand am terminat in tine, iti era teama sa nu murdaresti patul, si mie nu mi-a trecut prin minte sa te curat eu, sa culeg tot din tine…Acum ma scuz, ca eram sfarsit, epuizat de tine si ca nu am stiut ca va fi ultima data.Daca stiam cu un ultim efort tot te mai gustam!

Ufff…nici sa scriu nu mai stiu, mor de dorul tau!

Si cum sa spun ca te iubesc, cand tu spui ca iubesc doar corpul tau???Daca ai dreptate, eu de ce tot visez mereu??

Nu, a fost doar o rautate din partea ta sa spui asta, tu stii ca te ador si ca iubesc toata fiinta ta!

 

 

 

Ganduri…

Incerc sa uit tot dar nu pot…intru de sute de ori pe zi sa vad daca ti-ai reactivat contul dar nu te gasesc…

Imi amintesc ce mi-ai spus cu multi ani in urma: daca te-ar baga in seama (si aici ai spus un nume, apoi mi-ai explicat ca e nebunul satului) cu el ai merge!

Acum cred ca eu am fost nebunul acela care te-a vazut, care te-a admirat…Apoi, cu timpul, ai devenit curioasa daca chiar te poate iubi cineva asa cum te iubesc eu.

Acum cred ca nu m-ai iubit niciodata, doar te-ai folosit de mine sa iti satisfaci curiozitatile, fanteziile. Daca ma iubeai cred ca ai fi venit macar odata cand am vrut eu, dar nu ne-am gasit decat cand tu ai vrut. Iti amintesti prima data cat de natural a fost totul? Dar cred ca atunci ti-a fost teama ca nu te voi place si de aceea m-ai gustat, in caz ca nu te plac si nu ne vom mai intalni macar fantezia asta sa iti fie realizata! In schimb eu am fost si sunt fascinat de tine…Ultima data ai venit hotarata sa fie ultima data dar nu ai avut curajul sa imi spui asta! Ai preferat sa imi oferi o ultima data fantastica, o zi de neuitat, te-ai oferit total iar dupa ce ne-am despartit ai inceput cu reprosuri, cu vorbe grele fara motiv!

Stii cand ai reusit sa ma indepartezi?

Cand ai spus ca iubesc doar corpul tau, ca doresc doar corpul tau! Asta a fost o mare rautate pentru ca stii ca te venerez, ca te ador…

Acum nu mi-a mai ramas nimic…Decat sa te privesc, sa ma hranesc cu chipul tau si sa traiesc doar cu amintiri.

Sa ai grija de tine, te iubesc!